112 DAN S1M0NESC0 32
112 DAN S1M0NESC0 32
L 387
± 387 v
Dęci cei din cetate temindu-se de mul^imea turcilor, intr-acea noapte au fugit din cetate §i a dooa zi sculindu-se Schender pa§a §i aflind cetatea pustie, mult s-au mirat de fu-girea lor, neętiind incatro au fugit.
Atunce au alergat ostaęii la cetate ca sa dobindeasca neva§ §i negasind nimica s-au intors inapoi far de nici o do-binda.
lar cimpii sta albi de cealmale ęi trupurile lor umflate, mancindu-le gadinile, dupę cum sint invat>ate. nimica | mai nainte n-au mers, ci au facut pace ęi s-au inyirtejit Inapoi cineę la ^ara sa.
lara Alexandru voda dupa ce au yemt cu tot slujitorii <in majontate, greci> ęi s-au aęezat in scaun la Tirgovięte, <boierii> au facut sfat sa tae pre greci. §i indata <Alexandru yoda> au omorit pe Carstea yornicul21 §i i-au luat tot ce au avut.
§i vrea sa tae pre multi, ci n-au putut di frica paęii, pentru ca deaca au auzit ca au taiat pe Carstea Yornicul, i-au cer§ut 40.000 de galbeni de aur, ca sa-i trimita la imparatiie.
lar Lupul ce era pribag in Tara Ungureasca, deaca au intieles ca au omorit Alexandru voda boiarii, el §-au plecat cap ul la craiu ca sa-i dea oaste ajutoriu §i sa mearga asupra lui Alexandru yoda.
lar el deaca auzi de Lupul paharnicul ca stringe oaste, §i ya sa vie asupra lui, s-au umplut de inima rea, macar ca tot nu credea ca ya face un lucru ca acesta.
Ci indata au trimis o carte la craiu ca sa vaza ęi sa ade-yerćze pentru acest lucru.
lar craiul i-au trimis raspuns cum ca nu ętie nimica, nici in ^ara lui nu sa stringe nici o oaste ca sa-1 inęale sa-1 loyeasca f5r de yóste.
lar altiii din priiateni ii facea ętire pentru Lupul paharnicul ca yine cu oęti grćle, ci sa nu mai aętepte altceva mai mult, numai sa trimita in tiara sa-ę stringa oętde ęi sa se apere de yrajmaę. lar el tot nu-i credea, ci-i lega de coadele cailor ęi-i tiraia pnn tirgu, de care nimenea nu cuteza sa-i mai spue, ca-i omoriia; §i el tot ęedea in scaun. |
lar deaca i-au venit veste ca au intrat Lupul in t>ara, s-au umplut de inima rea. §i stringind pu^intei calaraę ęi pedes-traęi cit> s& aflara acolo, le-au zis : —„lata ca avem marę nevoe de catra marginea Tarai Ungureęti, ci sa stat-i tot cu miQe ?i va voiu da lefile indoite”.
lar ei i-au r&spuns : — „Ca ai calcat jur5mintul ce ai facut cu noi, de ne-ai oprit simbriile ęi <cu> obiceaiurile rćle ne-ai calcat ęi ne-ai urit pre toti, cit am ramas la marę stracie; ęi arme de r^zboiu n-avem ca sa putem sta impotriva yrajmaęilor, ca le-am yindut ęi le-am petrecut toate pentru neyoile ce am
21 Soupęonnć d’ćtre le chcf des boyards r6voltćs